În anul 1948, în cadrul Federației Aeronautice Române, a fost creată secția de parașutism, iar conducerea acesteia i-a fost încredințată lui Nicolae Pangică. Pentru prima dată în România, parașutismul era recunoscut oficial ca ramură sportivă, alături de planorism, aeromodelism și zborul cu motor.
Anul 1948 marchează astfel începuturile parașutismului sportiv românesc. A fost o perioadă de entuziasm și afirmare, în care au fost organizate numeroase demonstrații și mitinguri aviatice, evenimente ce au stârnit interesul și pasiunea multor tineri.
La 27 iunie 1948, în județul Bistrița-Năsăud, a avut loc primul miting de parașutism sportiv din România. Acest moment inaugural a deschis seria unor manifestări similare desfășurate în același an la Dudești-Cioplea, Sâmpetru-Brașov, Turnu Severin, Timișoara, Craiova, Oltenița și Reșița. La Clinceni s-a realizat, tot în 1948, prima lansare de instruire a piloților privind utilizarea parașutei de salvare în caz de accident în aer.
Nicolae Pangică – pionier al organizării parașutismului sportiv românesc.
Ștefan Șoverth – instructor și reper important în formarea parașutiștilor.
La nivel național, din inițiativa FAR, au fost înființate 15 „districte aeronautice”, organizate în principalele centre urbane ale țării: Cluj, Timișoara, Craiova, Iași, Galați, Brașov, Petroșani, Arad, București și altele.
Aceste districte, cu caracter preponderent sportiv, funcționau asemenea unor cluburi aeronautice locale, având capacitatea de a organiza manifestări și demonstrații aviatice cu sportivii și materialele de zbor aflate în dotare.
Pornind de la convingerea că dezvoltarea parașutismului este posibilă și necesară, Nicolae Pangică susține înființarea unei școli de parașutism în cadrul fiecărui district. După numeroase memorii, insistențe și solicitări oficiale, conducerea Organizației Sportului Popular cere elaborarea unui proiect pentru crearea unei școli sportive de parașutism.
14 martie 1949 consemnează la districtul de aviație București deschiderea cursurilor școlii de parașutiști sportivi.
5 mai 1949 – examenul pentru absolvirea cursului teoretic.
Pe lângă activitatea de școală, Nicolae Pangică este prezent la mitingurile din țară. În școală, trecându-se la partea practică a instruirii, fiecare elev făcea trei lansări automate individuale, apoi o lansare automată în echipă și o lansare în grup cu colegii. În total, cinci lansări, așa cum menționează codul sportiv al Federației Aeronautice Internaționale.
Lansările se executau din aeronavele de transport Junkers Ju-52, care puteau lua la bord 20–24 de parașutiști. Salturile se executau cu parașute de spate IRVIN, apoi cu complexul de două parașute (spate-siguranță), cu sistem de echipare separat.
Ca instructori permanenți, ocupându-se de lansările propriu-zise, au funcționat la început Ștefan Șoverth (responsabil îndeosebi pe instruirea teoretică), Nicolae Pangică (responsabil cu instruirea practică) și instructorii voluntari Ilie Catrangiu, Vasile Nedelcu și Cătălin Zamfir.
La începutul anului 1950 se înființează pe lângă Consiliul de Miniștri o comisie specială, Comisia Centrală a Aviației Sportive (C.C.A.S.). În planul de stat al acestei comisii apare drept sarcină de plan formarea a 360 de parașutiști de gradul I turn, 200 parașutiști de aeronavă gradul II, precum și a 10 instructori parașutiști. Se recunoștea prin aceasta și se legifera în mod oficial parașutismul ca sport.
La 26 ianuarie 1950 se deschide prima școală de instructori parașutiști, având drept obiectiv atât răspândirea acestui sport în rândul tinerilor, cât și formarea unor cadre bine pregătite în această disciplină.
Absolventul acestei școli trebuia să îmbine două calități esențiale: să fie un parașutist competent și, în același timp, un bun pedagog. Nu era suficient să stăpânească tehnica unei lansări; trebuia să știe să o transmită clar și corect mai departe, astfel încât cei instruiți de el să o poată deprinde și aplica în siguranță.
La 16.04.1950, pe aerodromul Popești-Leordeni, se finalizează primul curs de instructori de parașutism sportiv. În urma examenului se brevetează 22 de noi instructori.
În următorii ani li se alătură noi serii din care au făcut parte Viorica Huluban, Ecaterina Neagu, Gheorghe Brătulescu, Gheorghe Iancu, Vasile Sebe, Ion Negroiu și Emil Dumitrașcu.
În anul 1951, Societatea de Cruce Roșie a trimis la școala de parașutiști 60 de fete, cadre medii sanitare, care au fost pregătite ca parașutiste pentru a fi în măsură să acorde primul ajutor medical în regiuni greu accesibile.
În același an se înființează școli de parașutism sportiv la Brașov-Ghimbav și Galați, care împreună cu Stațiunea centrală de la Popești-Leordeni brevetează peste 1000 de parașutiști sportivi, totalizând circa 4000 de lansări din aeronavă.
Completul de două parașute a fost îmbunătățit de către Nicolae Pangică prin introducerea parașutei de siguranță PN-1 pe sistem unic de echipare cu o parașută de rezervă concepută de acesta. În același timp intră în dotare parașuta principală de spate cu deschidere semiprogresivă AV-28, concepută de Ștefan Șoverth, iar parcul de avioane este completat cu avioane Junkers Ju-34.
Tot în anul 1954, districtele aeronautice iau forma de aerocluburi și se înființează Aeroclubul Central. În acest an se desfășoară pentru prima oară Campionatul național de parașutism.
Până la urmă, din turnurile propuse, în perioada 1952–1954 s-au construit 4 turnuri de parașutism: unul din beton, de 84 m înălțime, la Stațiunea centrală de parașutism București, iar celelalte, metalice, în orașele Ploiești, Iași și Cluj.
Din anul 1954, mii de tineri din diferite domenii de activitate, școli, întreprinderi, unități militare și de aviație își obțin aici brevetul de parașutist turn gradul I sub îndrumarea instructorilor.
Se obținea în urma a minimum:
În anul 1952, prin Decretul nr. 415 din 30 noiembrie al Prezidiului Marii Adunări Naționale, a luat naștere Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.), organizație paramilitară de masă aflată în subordinea Consiliului de Miniștri.
Asociația a fost constituită după modelul DOSAAF din URSS. Membrii asociației erau pregătiți pentru a deveni cadre calificate în agricultură și industrie, dar și pentru a fi gata în orice moment să apere republica populară.
Prima organizație AVSAP a fost înființată la 28 mai 1953 la Atelierele Grivița Roșie din București și era compusă din 400 de muncitori.
Din punct de vedere organizatoric, AVSAP-ul avea la nivel național un Comitet Organizatoric Central, iar la nivel local comitete organizatorice regionale, raionale, orășenești și organizații de bază.
Sporturile practicate sub egida AVSAP erau: parașutismul, planorismul, aeromodelismul, navomodelismul, poliatlonul nautic, tirul, schiul și călăria.
Cu toate că AVSAP-ul a format de-a lungul anilor mii de specialiști și a organizat numeroase activități, pregătirea populației pentru apărarea patriei nu s-a ridicat la parametrii scontați. Acest fapt a dus la desființarea AVSAP-ului la 3 martie 1962, prin contopirea ei cu Uniunea de Cultură Fizică și Sport.
Anii care urmează sunt anii de dezvoltare și afirmare a parașutismului românesc. Devenind membră a Federației Aeronautice Internaționale (F.A.I.), activitatea Federației Aeronautice Române începe să fie cunoscută și peste hotare.
Prima participare a parașutismului sportiv românesc la un campionat mondial a reunit sportivii care aveau să fie considerați, pe bună dreptate, „generația de aur” a acestei discipline în România.
În anul 1956, în perioada 28 iulie – 8 august, a avut loc la Tusino-Moscova Campionatul mondial de parașutism. Participau 20 de țări, între care U.R.S.S. și Franța.
Echipa României ocupă locul 7, o poziție onorabilă.
La Campionatul mondial de la Bratislava, în anul 1958, România obține locul I la proba de stil și acrobație, prin clujeanca Elena Suciu-Băcăoanu, campioană mondială la proba de cădere liberă – stil.
Distincții sportive:
Lansări deosebite: unul dintre salturile cu parașuta a fost efectuat dintr-un avion I.A.C.-18 pilotat de Ion Giorgi, în timpul executării unui looping, cu ieșirea parașutistei în zbor pe spate.
În anul 1956, se hotărăște ca toate sectoarele aviației sportive să înceapă programul de pregătire în zbor după normele FAI.
Pe plan național, România își aliniază aviația la conceptele și doctrina sovietică. În urma participării delegațiilor române de parașutism la competiții internaționale, în special în statele aflate în sfera sovietică, se decide achiziționarea de tehnică de zbor și echipamente pentru salt din Uniunea Sovietică.
Astfel, în anul 1957, în dotarea școlilor de parașutism intră aeronavele de tip Antonov An-2, aparate extrem de robuste și longevive, utilizate pentru lansările de parașutiști mult timp după aceea.
În același timp, aeronavele de tip Junkers Ju-52 sunt retrase din serviciu în următorii doi ani. Din considerente politice, acestea sunt dezmembrate, fără a se păstra vreun exemplar.
Începând cu anul 1959, în România se trece la reorganizarea aviației sportive, ceea ce duce la reducerea drastică a activității de zbor. În 1961, se hotărăște reducerea numărului de aerocluburi sub pretextul creșterii performanțelor de zbor.
Din fericire, Aeroclubul Cluj nu a fost printre cele desființate, astfel că aici a continuat activitatea de formare, chiar dacă la scară redusă.
Formarea parașutiștilor de turn și de aeronavă continuă, iar noi generații de parașutiști se remarcă din rândul tinerilor, devenind sportivi de înaltă performanță, maeștri ai sportului, recordmeni, campioni și viitori instructori.
După 1990, parașutismul românesc intră într-o etapă nouă, marcată de reorganizare instituțională, modernizarea materialului de zbor, deschiderea către competițiile internaționale și continuitatea tradiției construite în deceniile anterioare.
Școala de Parașutism a Aeroclubului României rămâne un reper important al formării, performanței și identității aeronautice sportive românești.
Campionatul Național de Parașutism – Precizia Aterizării
Deva | 2025
Cupa României – Precizia Aterizării
Deva | 2025
Campionatul European (FAI 1)
Klatovy, Republica Cehă | 05–14.07.2025
Skydive World Cup Series (FAI 2)
Belluno, Italia | 05–11.08.2025
1st Balkaniada (FAI 2)
Serres, Grecia | 17–21.09.2025
Campionatul Național – Precizia Aterizării
Aeroclubul Teritorial Mureș | 02–04.10.2024
Cupa României – Precizia Aterizării
Aeroclubul Teritorial Mureș | 02–04.10.2024
Campionatul Național – Formații pe Cupolă (Secvențe de Doi)
Aeroclubul Teritorial București | 06–09.11.2024
Record Mondial FAI la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale cu separare totală – 2 puncte” – cu o formaţie de 151 persoane, SUA, 2024.
La stabilirea recordului a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
38th FAI World Style & Accuracy Landing Championships (FAI 1)
Republica Cehă | 29.08–07.09.2024
12th FAI Junior World Style & Accuracy Landing Championships (FAI 1)
Republica Cehă | 29.08–07.09.2024
Skydive World Cup Series (FAI 2)
Belluno, Italia | 09–11.08.2024
Deva | 16–19 Septembrie 2021
Târgu Mureș | 11–14 Octombrie 2023
10th FAI European / 7th Junior / 15th World Cup – Skydiving Style & Accuracy Landing Championships (FAI 1)
Ravenna – Italia | 30.09–08.10.2023
Record Mondial FAI la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale cu separare totală – 3 puncte” – cu o formaţie de 108 persoane, SUA, 2023.
La stabilirea recordului a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
Campionatul Național – Precizia Aterizării
Deva | 16–19 Septembrie 2021
Târgu Mureș | 20–25.09.2021
Campionatul Național – Precizia Aterizării
Cupa României – Precizia Aterizării
Record Mondial FAI la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale cu separare totală – 2 puncte” – cu o formaţie de 130 persoane, SUA, 2019.
La stabilirea recordului a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
East European Accuracy Cup – Etapa 1 (FAI 2)
Avdarma – Republica Moldova | 07–09.06.2019
Open World Cup in Accuracy Landing – Etapa 3 (FAI 1)
Peiting – Germania | 18–22.07.2019
East European Accuracy Cup – Etapa 2 (FAI 2)
Zărnești – România | 26–28.07.2019
East European Accuracy Cup – Etapa 3 (FAI 2)
Cracovia – Polonia | 16–18.08.2019
World Cup Series – Etapa 5 (FAI 2)
Thalgau – Austria | 22–26.08.2019
East European Accuracy Cup – Etapa 4 (FAI 2)
Szeged – Ungaria | 30.08–01.09.2019
Campionatul European – ediția a VIII-a / Cupa Mondială – ediția a X-a (FAI 1)
Ploiești | 10–21.08.2019
Campionatul Național – Precizia Aterizării
Târgu Mureș
3 Recorduri Mondiale FAI simultane la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale – 3 puncte - femei” – cu 3 echipe diferite de 60 femei care au stabilit același record în aceeași zi, Ukraina, 2018.
La stabilirea acestor recorduri a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
Campionatul Național – Precizia Aterizării
Târgu Mureș
La stabilirea acestor recorduri a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
La stabilirea acestor recorduri a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
Cupa României
Record Mondial FAI la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale – 2 puncte” – cu o formaţie de 202 persoane, SUA, 2015.
La stabilirea recordului a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
Cupa României
Cupa General Grigore Baștan
Campionatul Național – Precizia Aterizării
București
Recordul mondial FAI la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale – 2 puncte – general & femei” – cu o formaţie de 117 femei, SUA, 2014. Record omologat în două categorii FAI, precum şi de Guinness World Records.
La stabilirea recordului a participat sportiva Aeroclubului României Andreea Piștea.
Suceava
Brașov
Brașov
Brașov
Brașov
Record Național Formații Cupolă – 9 parașutiști linie
Suceava – 20.07.2006
Ploiești
Brașov
Arad – Parafoil
Ploiești – Precizia aterizării și Acrobație
București – Precizia aterizării
Galați – Precizia aterizării
Deva – Probe clasice
Deva – Probe clasice individual
Craiova – Probe clasice individual
București – Probe clasice
Buzău – Probe clasice
Aeroclubul Romaniei
2026 © Toate Drepturile Rezervate - Aeroclubul Romaniei.