Istoric

Aeroclubul Romaniei

În anul 1920, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. Vicepreşedinte executiv este ales G.V. Bibescu, iar secretar general comandorul aviator Andrei Popovici. ARR se afiliază la Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI), candidatura acestuia fiind votata în unanimitate la Conferinţa FAI din 8-12 august 1923 de la Göteborg. În anul 1936 ARR se transforma în Federaţia Aeronautica Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federaţia Aeronautica Româna (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuţiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizaţiile aeronautice şi aerocluburile sportive au fost desfiinţate.

În 20 octombrie 1947 patrimoniul aviaţiei sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonatã Aviaţiei Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Ţării, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Aceasta devine în 1954 Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desfiinţează, aviaţia sportivă trecând în subordinea Uniuneii pentru Cultură Fizica şi Sport (UCFS), transformată în Consiliul Naţional pentru Cultură Fizică şi Sport (CNFS).

Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federaţia Română de Aviaţie, iar şcolile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviaţiei Civile.

In anul 1991 prin Hotararea de Guvern nr.567 din 16 august 1991, Aeroclubul Central al Romaniei isi schimba denumirea, devenind Aeroclubul Romaniei, acesta pastrand in patrimoniu toate aerocluburile teritoriale, infrastructura si materialul volant al acestora.
Inca din anul 1990 se inregistreaza o puternica deschidere a acestuia pentru actiunile propagandistice, pilotii si parasutistii profesionisti si sportivi participand la numeroase mitinguri in toata tara, precum si la o serie de actiuni internationale: campionate europene si mondiale, mitinguri si demonstratii internationale in Franta, Elvetia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Bulgaria, China si altele. Aeroclubul Romaniei impreuna cu Federatia Aeronautica Romana organizeaza si participa la al doilea Campionat European de Parasutism desfasurat intre 1 - 9 august 1993 la Timisoara.
Se inregistreaza o larga deschidere si liberalizare a serviciilor Aeroclubului Romaniei pentru zborul cu motor, zborul fara motor, parasutism si activitatile cu aparate ultra usoare. Aerocluburile teritoriale, cu functionare in localitatile: Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Brasov, Iasi, Suceava, Deva, Sibiu, Targu Mures, Cluj Napoca, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Arad si Craiova sunt renovate, materialul volant fiind mentinut in stare perfecta de functionare.
AEROCLUBUL ROMANIEI este afiliat la Federatia Aeronautica Romana si Federatia Romana de Modelism pentru sporturile aeronautice, la Ministerul Sporturilor:
Zbor cu motor, Planorism, Parasutism, Zbor aeronave ultrausoare, Zbor cu balonul si Aeromodelism.

George Valentin Bibescu

Nașterea are loc la București, la 3 aprilie 1880. Al treilea copil al soților Bibescu este botezat la Biserica Domnița Bălașa, nași fiindu-i prințesa Vera Lobanov-Rostowski. Primește numele primului născut, mort în 1879; George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, pretendent de drept la tronul țării. S-au păstrat puține informații privind copilăria lui. Crâmpeie de amintiri din București și de la Posada, acolo unde se află palatul ridicat de bunicul său, domnitorul Gheorghe Bibescu, pe malul Baiului, nu departe de prăpastiile de la Orăți, zona cea mai dificilă, deosebit de pitorească a cursului râului Prahova. Aici, se pare că a descoperit „ispita adâncimilor", nefrica de înălțime și dragostea de plutire. Îi dăruiește soției sale, Martha, castelul de la Mogoșoaia (care a aparținut lui Constantin Brâncoveanu) a cărui restaurare începe în 1910 și se sfârșește în 1927. Meritul Marthei este de a fi realizat, la 11 km de București, un palat domnesc de secol XVIII.

La 9 mai 1887, tatăl său devine membru de onoare al Academiei de Arme din Paris. Evenimentul este legat de apariția cărții sale „Au Mexique (1862). Combats et retraite des six mille". Lucrarea, apărută într-o ediție de excepție a Editurii Plon și Nourrit, este dedicată foștilor săi camarazi din Corpul expediționar francez. Este supranumit „Cavalerul George", iar suplimentul LE FIGARO din 30 aprilie 1887, îl consideră „străinul cel mai francez, cel mai cunoscut și cel mai iubit de noi". Publică un volum de texte politico-sociale și religioase - „Neofit, Metropolite de Hongro-Valachie". Lucrarea poartă o dedicație pentru George Valentin Bibescu. Gheorghe George Bibescu încearcă să insufle fiului său sentimentul de mândrie față de tot ceea ce reprezintă tradiție în familia lor.
Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.
George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou Fezensac (azi cartierul Băneasa). A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

Sursa: wikipedia.org