Istoric

Pe data de 14 iunie 1932, ora 22, s-a ținut în sala Camerei de Comerț și Industrie Brașov o primă întrunire pentru înfințarea unui aeroclub regional al Ţării Bârsei sub auspiciile Aeroclubului Regal Român.
Ideea a aparținut Principelui Gerorge Valentin Bibescu, Președintele Federației Aeronautice Internaționale și Vice-Președinte al Aeroclubului Regal Român. Comitetul de inițiativă se reunește pe data de 21 iunie și lucrează la organizarea statutelor și programul de activitate. Acest comitet a fost constituit din: Principelui Gerorge Valentin Bibescu, Gen. adj. I. Florescu, Richard Schmidt, Emil Schmutzler, Adolf Hesshaimer, Bruno Scheeser, M. Seneze, Col. av. Negrescu, Directorul general al uzine IAR Gen. Bastaki, Cpt. av. Ghe. Bănciulescu. Ing. Virmoux, Ing. Carafoli, ing. Petre Carp, Lt. av. Olteanu, Ing. Barbieri, Ing. M. Grossu și Ing. Wallner.

Acest comitet a ales cu unanimitate un secretariat general compus din: Adolf Hesshaimer, Ing. Carafoli, Ing. Carp, Bruno Scheeser și Ing. Seno. Scopul noului Aeroclub era de a servi propagandei și sportului aeronautic, iar pentru început Aeroclubul Regal promite că va pune la dispoziția sucursalei din Braşov gratuit doi piloți intructori, benzina și uleiurile de aviție, precum și un avion Klemm cu motor Salmson de 45 CP și un avion Potez VII cu motor Anzani.
Fabrica IAR urmează a construi special pentru Aeroclub, un planor Kassel XII, un planor Kassel XX şi un planor Zogling. Într-un final, la Brașov ajunge doar avioneta Klemm cu motor de 45 CP, în schimb se obțin de la S.S.A. două avione Caudron C.59 și câteva avioane MoS-35Ep2R.

Activitatea propriu-zisă debutează în anul 1934, când Cdor. av. Andrei Popovici având funcția de Secretar General al Aeroclubului Regal al României și subdirector general al fabricii IAR, acceptă funcția de Președinte al Asociaţiei Sportive, care din acest an va purta denumirea de Aeroclubul Brașov. Ca secretar general a fost ales inginerul Vladimir Timoșenco. Cursurile încep sub conducerea Cpt. av. Tănase Rotaru, avându-l alături pe Lt. av. Alexandru Papană și la data de 27 iulie este brevetată prima serie de 6 elevi dintre inginerii fabricii IAR.
Spre deosebire de alte aerocluburi sau asociații sportive aeronautice care trăiau din activități lucrative aducătoare de venituri, prin cotizația membrilor, sau aveau membri cu largi posibilități financiare, Aeroclubul Brașov a avut sprijinul fabricii IAR, care a permis acumularea unui parc aeronautic consistent și variat cu costuri de întreținere suportate de fabrică. Meritoriu pentru Aeroclubul Brașov a fost faptul că, având sprijinul fabrici IAR, a devenit primul Aeroclub care a permis accesul în rândurile sale unor mase mari de entuziaști ai zborului, nu s-a limitat doar la pregătirea personalului fabricii. Acest fapt a dus și la crearea unui personal navigant și tehnic extrem de bine pregătit profesional, fapt dovedit prin faptul că în cadrul școlii de zbor fără motor a Aeroclubul Brașov a existat o secție de construcție de planoare realizate în regie proprie.

În cadrul Aeroclubului Brașov au funcționat două școli, una de zbor cu motor și una de zbor fără motor. Auxiliar, a existat și o şcoală de aeromodele cu activitate foarte dinamică și cu rezultate pe măsură. Inițial, activitatea Aeroclubul Brașov s-a desfășurat pe aerodromul fabricii IAR, unde avea pus la dispoziție un hangar de pânză tip Bessonneau, dar pe măsură ce fabrica s-a dezvoltat utilizând aerodormul frecvent pentru zboruri test, cele două școli au fost nevoite să activeze pe alte terenuri, astfel școala de zbor cu motor se mută la Ghimbav (în anul 1935, dar inaugurarea oficială a aerodromului are loc în anul 1939), iar școala de zbor fără motor se mută pe Dealul Lempeș (1936), la Sânpetru. Activitatea și performanțele celor două școli, în special a celei de zbor fără motor au fost deosebite, aproape legendare în perioada anilor 30-40, și necesită un spațiu de expunere care depășește scopul prezentei lucrări.

Merită amintit ing. Ioan Lascu, fost șef al bancului de probă al motoarelor la IAR, instructor voluntar la școala de zbor cu motor. A urmat și Şcoala de Perfecţionare de la Buzău devenind pilot de vânătoare. Mobilizat la cerere (voluntar) ca ofițer de rezervă, a participat pe front ca pilot de vânătoare în cadrul Escadrilei 51 Vânătoare din Flotila 1 Vânătoare, obținând chiar și o victorie aeriană. A căzut eroic în luptă pe data de 12 august 1941 la bordul unui avion Heinkel He 112 în timpul executării unei misiuni de luptă în zona Valea Tigheciului. Pentru supremul sacrificiu, i s-a conferit post-mortem Ordinul „Mihai Viteazul”. Tot post-mortem i s-a acordat și Crucea de aur a Ordinului Virtutea Aeronautică cu Spade.

Un alt membru al Aeroclubul Brașov mort pe front a fost Gheorghe Goșman. A urmat cursuri de zbor în perioada 1935-1937, obținând brevetul de pilot gr. II iar în 1938, brevetul C pentru planor. Tot în 1938 a fost o scurtă perioadă instructor de zbor la planor. Aflat pe front cu Flotila 2 Vânătoare, a fost rănit mortal în urma unui bombardament aerian pe aerodromul Tuzov, în data de 18 octombrie 1942. A fost decorat post-mortem cu Ordinul „Virtutea Aeronauticăˮ, cu Spade și cu Ordinul „Coroana Românieiˮ. În partea de sud a Dealului Lempeș o pantă îi poartă numele deoarece a fost primul care a reușit un zbor de durată în acea zonă considerată dificilă. A fost fratele lui Goșman Constantin, un celebru și experimentat pilot sportiv, pilot de vânătoare, instructor și pilot de încercare.
De Aeroclubul Brașov și în special de școala de zbor fără motor se mai leagă două nume celebre, Ing. Mircea Finescu, considerat cel mai experimentat pilot de planoare din România, cu o activitate sportivă greu de contorizat, și cel al inginerului Iosif Şilimon, ale cărui planoare și moto-planoare construite iniţial la URMV-3, apoi la ICA Ghimbav, au devenit simboluri de renume mondial.
Deși Aeroclubul Brașov a început să funcționeze în anul 1934, abia în 14 decembrie 1935 s-a semnat de către membrii fondatori și s-a depus la Tribunalul Brașov actul constitutiv al Asociației, împreună cu statutele.

După 6 luni, pe data de 3 iulie 1936 Aeroclubul Brașov a fost recunoscut ca persoană juridică. Din păcate după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, și Aeroclubul Brașov a fost afectat de noua situație politică a țării. Începând cu 1947 începe un proces de transformare, intrând inițial sub tutela O.S.P – Organizația Sportului Popular. În anul 1948 D.G.A.C – Direcția Generală a Aviației Civile, la cererea Consiliului Județean al Sindicatelor Brașov, desfințează Aeroclubul Brașov pe motiv că este „regal”, bunurile sale trecând în patrimoniul statului. Astfel după 14 ani de activitate, cel mai performant și bine dotat aeroclub din România își încetează activitatea.