Sportul aeronautic are rădăcini adânci la Iaşi, mărturie fiind zborul în 1912 cu un planor a elevilor Liceului Naţional, constituiţi în grupul "Infraroşii" din care făceau parte Ion Romanescu şi Horia Hulubei. Zboruri sporadice s-au făcut pe panta de la Vlădiceni, între anii 1935 - 1937, însă aeroclubul ia fiinţă oficial la data de 14 septembrie 1938 (de ziua Crucii).
Terenul de zbor şi infrastructura aparţineau Flotilei de aviaţie a cărui comandant era generalul Emil Gheorghiu. În anul 1940 terenul de zbor a fost amenajat pentru aviaţia militară de bombardament, vânătoare, legătura, recunoaştere, observaţie şi transport. De pe acest teren şi-au luat zborul escadrilele în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, atunci când România a intrat în cel de-al doilea Război Mondial.
În perioada 1942-1944 şcoala de planorism a fost mutată la Cucuteni, 10 km vest de oraş, unde s-a zburat mult la pantă, instruindu-se numeroşi elevi. Din anul 1946 se revine pe vechiul teren sub denumirea de "Şcoala de pilotaj - Iaşi", denumire care vă fi păstrata până În anul 1964 când ia denumirea de "Aeroclubul Moldova Iaşi", urmând că în anul 2006 să se schimbe în "Aeroclubul Alexandru Matei Iaşi".