În anul 1948 s-a înființat o secție de de parașutism în cadrul Federației Aeronautice Române. Conducerea acestei secții a fost încredințată domnului Nicolae Pangică. Astfel, pentru prima oară în România, parașutismul era recunoscut ca sport alături de planorism, aeromodelism și de zborul cu motor.
Anul 1948 va fi și anul incipient al parașutismului sportiv la noi în țară. Va fi anul în care se vor organiza numeroase demonstrații aviatice și mitinguri cu un larg ecou în inimile multor tineri.
La începutul anului 1950 se înființează pe lângă Consiliul de Miniștri o comisie specială, Comisia Centrală a Aviației Sportive (C.C.A.S). În planul de stat a acestei comisii apare drept sarcină de plan formarea a 360 de parașutiști de gradul I turn, 200 parașutiști de aeronavă gradul II, precum și 10 instructori parașutiști. Se recunoștea prin aceasta și se legifera ca atare în mod oficial parașutismul ca sport. A fost un câștig cert pentru sport.
Secretarul Federației Aeronautice Române, Ivan Dumitru, împreună cu șeful secției de parașutism Pangică Nicolae, au prevăzut în plan construcția a 11 turnuri de lansat parașutiști, printre care se numără și Clujul.
Până la urmă, din turnurile propuse, în anii 1951-1954 s-au construit 4 turnuri de parașutism din care unul din beton de 84 m înălțime, la Stațiunea Centrală de Parașutism București, iar celelalte, metalice, având înălțimea de 40 m, în orașele Ploiești, Iași și Cluj, în care zeci de mii de tineri și copii au început să practice parașutismul de gradul I-turn.
Școala de pilotaj Dezmir – Cluj, prin decizia Comitetului executiv al sfatului popular al orașului Cluj cu nr 34.843/1952 preia, în baza procesului verbal nr 39/1952, terenul pentru construcția turnului și un imobil aflat pe Str. Șerpuitoare nr. 25. Astfel în anul 1952 deodată cu începerea construcției Turnului de parașutism se pun bazele Școlii de parașutism din Cluj.
Directorul şcolii de zbor Dezmir – Cluj, Moraru Ilie prin Darea de Seamă din anul 1953 comunica C.C.A.S atât greutățile întâmpinate cât și faptul că turnul este gata de lansări.
În anul 1952, prin decretul 415 din 30 noiembrie al Prezidiului Marii Adunări Naționale ia naștere organizația paramilitară de masă Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.) în subordinea Ministerului Apărării Naţionale care are ca scop asigurarea suportului diviziilor de luptă. Astfel, Școala de Pilotaj Dezmir – Cluj, Școala de Parașutism cu Turnul parașutiștilor sunt preluate în anul 1953 de către A.V.S.A.P. la fel, pe plan național, numeroase cursuri și cluburi din zona de aviație, marină, transport, construcții și transmisiuni.
Din anul 1954 mii de tineri din diferite domenii de activitate, școli, întreprinderi, unități militare și de aviație își obțin aici brevetul de parașutist turn gradul I sub îndrumarea lui Iosif Teschler, primul instructor de parașutism al Clujului, împreună cu mecanicul de turn Alexandru Hroch. În anii care urmează, se brevetează anual parașutisti turn gradul I astfel:
în 1954 se obțin 876 brevete
1955 se obțin 622 brevete
1956 se obțin 827 brevete
1957 se obțin 1376 brevete
1958 se obțin 1429 brevete
1959 se obțin 1918 brevete etc.
Acordarea brevetului de parașutist gradul I turn se obținea în urma a minim: trei lansări ghidate, două lansări de la platformă și două declanșate:
- lansările ghidate, când parașuta este legată de cerc deschisă și parașutistul este ridicat și coborât pentru învățarea aterizării
- lansările de la platformă, când parașutistul urcă pe prima platformă, pe scări sau cu liftul; parașuta este trasă, fiind agățată cu hamul de un cablu de ghidare; când ajunge la partea de sus, hamul este tras cu un cârlig pe platformă, parașutistul se echipează cu hamul parașutei, se deschide portița de la platformă, la comanda instructorului, parașutistul sare în gol, iar mecanicul elibera frâna.
- lansările declanșate, cu parașuta deschisă agățată pe cerc, în care parașutistul era ridicat la înălțimea turnului și oprit; desprinderea de cerc se făcea prin tragerea unei suspante care declanșa un sistem ce ținea orificiul de scurgere a parașutei; o dată declanșat, parașuta se desprindea din cârlige și parașutistul plutea liber, pilota parașuta și ateriza ca și cum ar fi venit din avion;
Formarea parașutiștior de turn și de aeronavă continuă pe Dealul Cetățuia și la aerodromul Dezmir. Noi generații de parașutiști se vor remarca din rândul tinerilor clujeni de-a lungul acestor ani devenind sportivi de înaltă performanță, maeștri ai sportului, recordmeni, campioni și viitori instructori care la rândul lor vor iniția și forma alte generații de campioni în acest sport frumos supranumit ”sportul curajului”.
În anul 1962 AVSAP își încetează activitatea, aviaţia sportivă trecând în subordinea Uniunii pentru Cultură Fizică şi Sport (UCFS), transformată în Consiliul Naţional pentru Cultură Fizică şi Sport (CNCFS).
Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federaţia Română de Aviaţie, iar şcolile de pilotaj devin aerocluburi. Astfel Școala de pilotaj Dezmir-Cluj, din acest an, primește denumirea de Aeroclubul Regional Cluj.
Înscrierile la parașutism se făceau încă de toamna. Pe lângă partea teoretică, la parașutism, se punea un accent deosebit pe pregătirea specifică și fizică, antrenamentele se făceau la baza sportivă de la Turnul de parașutism, se repetau temeinic toate fazele saltului cu parașuta, părăsirea aeronavei, cazurile speciale ce pot apărea pe parcursul unui salt, pilotarea parașutei și se insista în mod special pe aterizare. Exercițiile specifice constau în lansări din turn, salturi la trenajor, folosirea cercului acrobatic, barca rotativă, exersarea aterizării de la scara progresivă, nu în ultimul rând exerciții de rezistență și forță musculară.
Pe lângă pregătirea parașutiștilor și lansările cu alte categorii, începând din anul 1968 Turnul de parașutism găzduiește taberele PTAP (Pregătirea tineretului pentru apărarea patriei). Tineri - băieți și fete - cetățeni ai Republicii Socialiste România, cu vârsta cuprinsă între 18 și 20 de ani, aveau datoria patriotică să participe la aceste tabere din diferite sectoare de activitate legate de apărarea patriei, exerciții cu caracter militar și a sporturilor tehnico-aplicative. Tineri din toată țara iau parte la taberele de turn, durata seriilor era de 10 zile, cazarea se făcea la diferite internate ale școlilor din Cluj și se efectuau pe parcursul întregii vacanțe de vară. Astfel mii de tineri au devenit parașutiști turn gradul I sub îndrumarea instructorilor de parașutism Teschler Iosif, Perde Vasile, Nagy Laszlo, Jucan Ioan, Crăciun Adrian, și Baciu Ioan.
Astăzi baza sportivă de la turnul de parașutism aparține Aeroclubului României și este dotată cu toate echipamentele necesare pregătirii specifice la sol atât pentru cei care fac primii pași în acest sport cât și pentru parașutiștii de performanță. Baza sportivă este folosită pentru antrenamentul specific și pregătirea fizică generală, aici practicându-se activități sportive diversificate în funcție de nivelul sportivilor pentru însușirea deprinderilor motrice necesare parașutismului, ridicării nivelui de performanță, rezistență și forță fizică a sportivilor parașutiști, fete și băieți.
Cel mai intens folosit aparat este rama tip ușă de avion unde se exersează până la perfecțiune părăsirea aeronavei de către elevii parașutiști dar și alte stiluri de părăsiri individuale sau de grup ale parașutiștilor de performanță. Scara progresivă este aparatul la care se exersează procedura de aterizare dură. Trenajorul este acel sistem în care parașutistul este echipat și suspendat în acest fel se poate exersa pilotarea parașutei, de la deschidere până la aterizare, simularea cazurilor specilale care pot apărea în timpul saltului cu parașuta, largarea parașutei principale și deschiderea parașutei de rezervă. Un alt aparat este acela în care parașutiștii de performanță exersează aterizarea la punct fix: printr-un sistem de benzi elastice aceștia aterizează cu călcâiul pe un punct de dimensiunea unei monede de 10 bani. Cercul acrobatic este o dotare mai specială a bazei sportive în care parașutiștii se familiarizează cu senzațiile rotirii din timpul zborului și al zborul cu capul în jos. Pe lângă echipamentele specifice (parașute, sisteme, etc.), aparate pentru exersarea elementelor de acrobație din timpul căderii libere, baza sportivă este dotată cu alte aparate de gimnastică și fitness, bară de tracțiuni, inele, ladă de gimnastică, paralele, capră pentru sărituri, gantere, minge medicinală, trambulină, saltele, mingi de toate categoriile și altele. Toate acestea împreună cu întreținerea și calitatea gazonului asigură în această bază sportivă un cadru puternic pregătirii specifice la sol, practicării atletismului și sportului în aer liber.
Turnul de parașutism Cluj se folosește în continuare la lansări pentru instruirea tinerilor și elevilor parașutiști, însușirea aterizării cu parașuta, familiarizarea cu înălțimea, apropierea solului, poziția corectă în sistemul de echipare, sincronizarea comenzilor, frânarea și aterizarea propriu-zisă având un rol important pentru siguranța și calitatea salturilor din aeronavă.
În perioada 15-17 noiembrie 2019, la Aeroclubul Teritorial “Aurel Vlaicu” București, s-a desfășurat Cupa “Aurel Vlaicu” - precizia aterizării cu pl...
În perioada 19.10.2019-24.10.2019, Aeroclubul României a organizat competiția duală anuală compusă din Campionatul Național și Cupa României - prec...
Aeroclubul României a făcut deja o tradiție din organizarea campionatelor internaționale de acrobație. Începând cu...
În perioada 22 Ianuarie - 23 Februarie 2024, Aeroclubul României a organizat sesiunea de înscrieri pentru cursurile t...
În cadrul ediției din acest an a Cupei “G.V. Bibescu”, la categoria zbor cu motor, au participat 16 echipaje reprezen...
Ajunsă la cea de-a patra ediție, Cupa “G.V.Bibescu” s-a desfășurat și în acest an în toate Aerocluburile Teritoriale ...